Pilotul Matei ”Matteo” Daniel: ”Din păcate, am avut dreptate în privința formatului coordonatelor…”

Într-un articol publicat pe 22 ianuarie 2014, referitor la accidentul aeronavei BN-2 YR-BNP din Munții Apuseni, pilotul român Matei ”Matteo” Daniel lansa o ipoteză șocantă pentru acel moment, una privind – de acum devenită celebră – conversia coordonatelor geografice din formatul grade și minute cu zecimale în grade, minute și secunde cu zecimale, și anume faptul că autoritățile române nu ar fi fost capabile de calcule matematice  elementare care se învață la geometrie și geografie în școala generală.

Primul său articol este disponibil la http://aviatia.ro/siguranta-zborului/accidentul-yr-bnp-lipsa-cunostiintelor-de-geometrie-de-clasa-a-6-a-o-explicatie-a-coordonatelor-false-gresit-interpretate-de-catre-autoritati.

Ipoteza sa a stârnit multe controverse în spațiul public, atât în presa scrisă și audio-vizuală, cât și online pe Facebook și alte diverse forumuri de discuții. În urma dezvăluirii stenogramei convorbirii dintre ISU și ROMATSA, din care reiese că ipoteza pilotului român a fost validă, și a reacțiilor generate de primul său articol, acesta revine cu un răspuns pe care îl prezentăm în continuare:

”DIN PACATE, AM AVUT DREPTATE…

Fata de aparitia – in sfarsit – a stenogramei convorbirilor purtate intre institutiile statului, imediat dupa prabusire, atunci cand incepusera operatiunile de cautare ale avionului BN-2 YR-BNP cazut in Muntii Apuseni, revin cu acest raspuns din doua motive legitime:

1. Consider ca este necesar ca personalul institutiilor abilitate sa intervina sau sa asiste in situatii de urgenta, sa fie numit strict pe criterii de profesionalism (si nu altele!) si instruit in mod corespunzator pentru ca, alta data, sa cunoasca macar teoria elementara necesara operatiunilor de Cautare si Salvare (SAR).

2. In urma primului meu articol, preluat de majoritatea canalelor media (articol in care am atras atentia asupra probabilitatii majore ca aceste autoritati sa nu fi fost capabile sa citeasca pozitia geografica exprimata in sistemul ”decimal degrees” si nu in banalul sistem grade+minute+secunde), am fost ”bombardat” cu acuzatii si jigniri atat din partea unor persoane care, de fapt, ar fi trebuit sa-si puna cenusa in cap cat si din partea altor persoane, sa spunem, asociate lor.

Desi, in urma analizei mele, care a adus lumina in bajbaiala ce-a urmat accidentului din Apuseni (si care astazi se confirma, cititi in continuare!), mi-a fost solicitata prezenta in platou de catre mai multe televiziuni, insa am acceptat doar o interventie telefonica in direct la postul Antena 3 pentru faptul ca i-am vazut a fi cei mai activi in momentele acelea (am declinat restul invitatiilor, primite de la alte televiziuni, inclusiv cele privind interventii telefonice) si pentru ca nu urmaream vreo forma de publicitate personala. Nu-mi trebuie.

Acum, insa, dupa ce am incasat ”suturi” pentru faptul ca am fost primul care a aratat doua lucruri esentiale si grave si anume ca (1) ELT-ul emitea intr-o frecventa pe care satelitii Cospas-Sarsat nu o mai receptionau inca din 2009 si (2) faptul ca  institutiile implicate nu si-au dat seama ce coordonate aveau in fata lor), sustinut, astazi, de stenogramele, strigatoare la cer, ale comunicatiilor dintre autoritati, consider ca este cazul sa spun ceea ce voi spune.

Iata cronologia evenimentelor, in versiunea mea, perfect verificabila:

(a.)      Avionul a cazut pe 20 ianuarie 2014;

(b.)      In seara de 21 ianuarie, coroborand datele furnizate la TV si interviurile cu cei implicati in cautare, mi-am dat seama despre faptul ca era extrem de probabil ca autoritatile sa fi bajbait din cauza ca au primit coordonate intr-un format uzitat international, dar pe care ele nu l-au inteles si, astfel, am postat, pe Facebook si pe listele de discutii aeronautice, analiza mea care a fost apoi redistribuita de catre sute sau poate mii de oameni, publicata si pe importanta resursa Aviatia.ro, ajungand, astfel, se fie preluata, masiv, si de presa;

(c.)      Apoi, in dimineata zilei de 22 ianuarie au inceput telefoanele de la televiziuni care imi solicitau prezenta in platou. Asa cum am mai precizat, am acceptat doar o interventie TELEFONICA pe Antena 3. Aceasta a avut loc pe 22 ianuarie, aproximativ la ora 15:30, ocazie cu care am aratat cele doua chestiuni (la momentul acela, cea cu coordonatele fiind in stadiul de ipoteza cu sanse maxime de a fi confirmata de realitate).

(d.)      Incepand cu ora 17:00, a aceleiasi zile de 22 ianuarie, prin platourile televiziunilor si in tot felul de interviuri sau interventii televizate, au aparut “specialistii” si “expertii” care au preluat tot ceea ce am semnalat eu, fara insa sa mai mentioneze sursa si faptul ca eu am fost acela care le-a ”deschis” capul si ochii. Nu m-a deranjat faptul ca, dupa ce le-am oferit solutia ”pe tava”, au prins curaj sa prezinte analiza mea drept proprie cunoastere pentru ca, de fapt, scopul meu a fost acela DE A TRAGE SI RASPANDI UN SEMNAL DE ALARMA in sensul ca este necesar ca institutiile, cu rol in astfel de situatii, sa puna mana pe carte, sa se instruiasca, sa fie corect pregatite alta data (sunt sigur ca acum o vor face!). M-au deranjat, insa, multi dintre aceia care au aparut apoi la talkshow-uri televizate si care s-au agatat de aceasta oportunitate pentru a exprima frustrari si a face aprecieri rauvoitoare asupra unor chestiuni despre care nici macar nu aveau habar (nu ma refer la mine aici, eu nu am fost atacat public).

Una peste alta, un lucru este cert: singurul care si-a dat seama la momentul acela despre ce este vorba, am fost eu. Iar publicarea acum a acestor stenograme, nu face altceva decat sa confirme faptul ca ipoteza mea nu a fost o fabulatie.

Iata in continuare cateva fragmente din convorbiri (varianta completa poate fi gasita pe Internet, pe toate site-urile de stiri):

“Supervizor sală: Mi le spuneţi şi mie?
ISU Cluj: Un moment. Latitudine 46,6023, Longitudine 22,98421
Supervizor sală: Dar de unde le aveţi pe acestea?
ISU Cluj: De la STS
Supervizor sală: Au un format care nu ne este familiar nouă. Când aveţi veşti vă rog să mă sunaţi
…..
Supervizor sală: Spuneţi-mi coordonatele acelea pe care le-aţi transmis dumneavoastră sunt într-un format care nouă nu ne este familiar. Nu aveţi o transformare în format cu minute, secunde?
ISU Cluj: Nu.
Supervizor sală: Şi nu ştiţi cum se transformă?
ISU Cluj: Nu ştiu. Mie de la STS mi-au dat coordonatele astea.”

Cam asa a stat treaba…

DE CE? Pentru ca numirile in functii se fac pe criterii politice si nu pe criterii de pregatire profesionala.

Pentru ca, intr-o tara unde lucrurile se desfasoara firesc si corect, in functiile de genul asta ar fi numiti DOAR oameni care s-au preocupat si de pregatirea profesionala, care au citit si au acumulat teoria necesara, CARE AR STI CE SA FACA IN ASTFEL DE SITUATII.

Dar, evident, sa nu-si inchipuie cineva ca va veni acum Primul Ministru si va zice: “Mai, Matei, se pare ca esti mai destept si mai pregatit decat toti astia, ai nostri, la un loc, te invit sa conduci tu IGSU sau M.A.I., ca sa nu se mai intample vreodata asa ceva, sau, daca nu vrei asta, macar accepta sa pregatesti o echipa de formatori pentru echipajele de cautare-salvare”.

Crede cineva ca vreun profesionist, fara parghii sau datorii politice majore, va fi, in urmatoarele decenii, numit intr-o pozitie din asta? Nici vorba! Dar macar, cred eu, in urma acestei situatii, se vor pune la punct macar la capitolul geografie, coordonate si utilizare a aparaturii GPS. Tot este un progres important si  sunt mandru ca am contribuit la asta!

Si, ca sa le dau si replica finala, voi explica, in cele ce urmeaza, cum sase tineri de 18 ani, al caror antrenament a durat mai putin de o ora, au cautat, gasit si recuperat, FARA URMA DE GRESALA, in teren variat si in tot felul de conditii, zilnic, timp de o saptamana, peste 60 de piloti din peste 20 de tari, pe baza unor coordonate care le parveneau in diferite sisteme.

S-a intamplat cu ocazia Preliminariilor Cupei Mondiale de Parapantism Priseaca Open 2013, cartierul general competitional fiind in Com. Stoenesti, Jud. Arges.

Cu ocazia acestei importante competitii internationale de zbor la distanta (cross-country) pe care Romania a avut deosebita onoare sa o gazduiasca si pe care am avut marele privilegiu sa o organizez si sa o conduc, in calitate de Presedinte al organizatorului principal, Fundatia Romana de Aviatie si Sporturi de Munte, piloti de parapanta de pe toate continentele decolau de pe Varful Priseaca, din Masivul Leaota, in probe foarte lungi si foarte pretentioase, in cadrul carora trebuiau sa survoleze zona montana si sa atinga indepartate puncte geografice.

Ei bine, tocmai pentru ca acest tip de competitie este unul extrem de dur, nu toti concurentii reuseau sa ajunga la destinatie si, de multe ori, erau nevoiti sa aterizeze in tot felul de locatii, multe dintre ele aflate in areal montan dificil, accesul fiind, cu siguranta, mai pretentios decat cel din Apuseni.

Ori, toti acei piloti trebuiau recuperati zilnic si adusi in tabara competitionala. Odata aterizati, acestia ne comunicau prin SMS sau radio coordonatele locului in care se aflau. Aceste coordonate nu veneau mereu in acelasi format, asa ca operatorii de recuperare trebuiau sa identifice formatul, sa faca conversii sau sa treaca aparatul GPS, din meniu, in sistemul de coordonate primit. Exact ce trebuiau sa vada si sa faca – dar n-au vazut si n-au facut – cei implicati in cautarea avionului recent prabusit in Apuseni.

Operatorii de recuperare ai acestei competitii au fost, de fapt, 8 oameni care nu mai pusesera mana vreodata pe un GPS, dar care au avut interesul si dorinta sa ajute si sa se instruiasca pentru asta. Dintre acestia, vreau sa va povestesc despre cei 6 tineri voluntari, localnici din Stoenesti pe care i-am pregatit personal pentru operatiunile de cautare-salvare-recuperare.

Cum a fost? I-am asezat la masa, le-am dat cate un GPS in cutie. In 30 de minute i-am invatat sa-l opereze, sa utilizeze meniul si functiile avansate, lucram si cu aparatele si cu manualele de utilizare; mi-a luat inca 20 minute sa ii invat ca exista mai multe sisteme de coordonate, cum arata si cum trebuiesc intelese, cum sa treaca GPS-ul din meniu pentru a putea lucra cu fiecare sistem in parte, cum sa identifice sistemul corect etc.

Apoi, timp de zece minute i-am testat: i-am dat fiecaruia cate un set de coordonate in alt sistem decat cel in care erau setate aparatele. La acele coordonate, in padure, la cca. 1 kilometru de noi, in fiecare locatie, ascunsesem, din timp, cate o sticla de suc. Ei trebuiau sa treaca GPS-ul in sistemul corect, sa introduca acele coordonate si sa recupereze sticla de suc, apoi sa comunice prin radio seria scrisa de mine pe fiecare eticheta. Am fost extrem de multumit de rezultatele acestui sumar examen!

Dupa aceea, le-am lasat aparatura GPS si radio si au mai avut timp s-o ”butoneze” cateva ore, pana la inceperea operatiunilor de cautare.

Ei bine, acesti 6 copii minunati, au facut o treaba extraordinara si fara urma de gresala, pe tot parcursul competitiei. Au cautat, au gasit si au adus la baza, de la distante mari si chiar si din zone montane deosebit de dificile, inclusiv piloti straini cu care, de cele mai multe ori, nu prea se putea comunica verbal pentru simplul motiv ca nu prea stiau engleza. Ne-a ajutat si sistemul de live tracking care ne permitea sa trimitem operatorilor de recuperare pozitia individuala a pilotilor. Dar ei o primeau prin SMS sau radio, nu direct in GPS, pentru ca nu aveam chiar asemenea aparatura. Dispeceratul lucra sub presiune si nu statea sa execute conversii de coordonate (ar fi intervenit doar daca operatorii ar fi raportat erori) ci doar le retransmitea, asa cum veneau, impreuna cu unele instructiuni de acces la pilotii in cauza. Restul era treaba operatorilor din teren, acesti tineri, asa fusesera ei instruiti.

Am curajul sa afirm ca, daca oricare dintre acesti tineri ar fi fost in Apuseni pe 20 ianuarie 2014, ar fi gasit personal avionul in maxim o ora, chiar si cu coordonatele acelea cu eroare de peste 5 km, coroborand insa explicatiile verbale ale medicului despre ceea ce vedea pe Google Maps. Din pacate, nici unul dintre acesti copii minunati nu s-a aflat acolo si, sunt sigur, daca ar incerca sa se angajeze astazi la ISU, cel mai probabil nu ar avea loc de pilosi incompetenti.

Si, daca ar fi sa accept sa ma prezint in vreun platou de televiziune, as face-o doar insotit de ei pentru ca sunt mandru de ei si as vrea sa-i arat tarii pe aceia care ar fi meritat cu adevarat sa fie angajati de stat in astfel de institutii.

Cele bune,
Pilot Matei Daniel (Matteo)”




ADAUGA COMENTARIU (autentificare cu contul de Facebook)