Un avion Piper PA-28-161 Warrior II pilotat de jurnalistul Andrei Postelnicu a dispărut în SUA

Un avion de tip Piper PA-28-161 Warrior II pilotat de către jurnalistul britanic de origine română Andrei Postelnicu a dispărut vineri noaptea în largul Floridei, relatează presa locală americană, în pagina electronică.

Părăsind România la vârsta de 17 ani, Andrei Postelnicu a lucrat timp de opt ani pentru cotidianul britanic Financial Times şi pentru Bloomberg News. Activitatea sa jurnalistică include reportaje, articole de analiză şi comentarii pentru BBC, RFI, Foreign Policy şi Newsweek.

Echipele de salvare au găsit lucruri aparţinând pilotului, identificat drept Andrei Postelnicu, relatează staţia locală a CBS.

Potrivit WPTV, localnicii ar fi găsit o gheată şi un rucsac aparţinând pilotului, în apropiere de Insulele Hutchinson și Jupiter, dar nicio urmă a avionului. În plus, nu a fost depistat nici vreun semnal de ajutor din larg.

Avionul a decolat de pe aeroportul Marathon din Florida Keys şi ar fi trebuit să ajungă la Vero Beach vineri noaptea, relatează site-ul keysnet.com. Acesta a dispărut undeva în apropiere de insula St. Lucie. Căutările aeriene se concentrează pe posibilitatea ca acesta să se fi prăbuşit în Oceanul Atlantic.

Postelnicu a închiriat avionul Piper PA-28-161 Warrior II de la o companie locală cunoscută ca „Pilot’s Paradise„.

În septembrie 2011, Andrei Postelnicu a acordat un interviu ziarului Evenimentul Zilei: ”Românii au schimbat dictatura lui Ceauşescu pe dictatura mediocrităţii

În același interviu, el mai declara în legătură cu zborul:

Reporter: Aţi spus că anul trecut v-aţi împlinit un vis vechi de mai bine de douăzeci de ani, şi aţi obţinut brevetul de pilot. Ce v-a determinat să faceţi asta?

Andrei Postelnicu: Pilot visez să fiu de când eram mic şi asamblam kit-uri de modelism făcute în Germania de Est, modele de avioane de linie. În clasa a VI-a, am împrumutat de la biblioteca şcolii o carte tradusă din ruseşte, numită „Tehnica Pilotajului”. Ţin minte şi acum desenele rudimentare, în special unul care descria tehnica de amerizare pentru hidroavioane, cum trebuie să ţină pilotul manşa în fiecare etapă. Acea carte am uitat-o în acceleratul Constanţa-Iaşi, fiindcă acesta ajungea la destinaţie seara târziu şi eu eram adormit. Ulterior, mi-am dat seama că problemele de vedere şi un handicap fizic nu îmi permiteau să devin pilot – ca să nu spun nimic despre o monstruoasă profesoară de fizică, tot dintr-a VI-a, care m-a făcut să nu îmi placă fizica tot restul carierei mele şcolare. Aşa am ajuns să visez la jurnalism.

Anul trecut însă, am trecut printr-o perioadă de profundă insatisfacţie, ca să nu îi spun dezgust, faţă de jurnalism. În mijlocul acelei crize, pentru a-mi menţine o umbră de echilibru, îmi căutam ceva să mă facă să vibrez, să visez – aşa cum o făcuse odinoară jurnalismul. Astfel am revenit la prima şi marea mea iubire – aviaţia. Am decis că viaţa este prea scurtă pentru a nu încerca măcar să îmi îndeplinesc visele de suflet, şi acesta era visul cel mai aproape de suflet.

Reporter: Văzut de la sol, avionul care străbate cerul stârneşte mereu un dram de miraj pentru cine îl priveşte. Cât de mare a fost mirajul atunci când aţi trecut de la sol la bordul avionului şi l-aţi pilotat pentru prima dată? Cum a fost?

Andrei Postelnicu: Primul zbor solo, fără instructor, este o experienţă definitorie pentru mine. Sincer să fiu, ar fi o minciună să vă spun ce am simţit atunci – eram mult prea concentrat pe ce trebuia să fac pentru a ţine avionul sub control, pentru a decola şi ateriza, pentru a naviga. Asta cu atât mai mult cu cât nu fusesem anunţat de instructoarea mea că voi zbura solo decât cu cinci minute înainte, când mi-a spus să duc avionul la un stand de parcare, să nu opresc motorul deoarece ea se va da jos din avion iar eu voi zbura solo. După ce am coborât din carlingă însă, după acele prime tururi de pistă, mi-am dat seama de ceea ce realizasem, mi-am dat seama de drogul pe care tocmai mi-l injectasem în vene. E un drog la care nu vreau să renunţ vreodată.




ADAUGA COMENTARIU (autentificare cu contul de Facebook)